Piața Universității, ziua a patra – ieșiți din casă dacă vă pasă!

Atmosferă mișto în Piața Universității, aseară, o mare pestriță de oameni pe care nicăieri în altă parte nu i-ai fi văzut în același loc. Hipster și galerist, pensionar și coporatist, lupul și mielul scandând laolaltă. De la 7 p.m., când am ajuns, până pe la 11, oamenii au venit întruna, și, după sosirea unui grup de studenți din Regie și după oprirea ninsorii, piața dădea pe dinafară.

  • „Ieșiți din casă dacă vă pasă” e sloganul Pieței, scris pe pancarte, intonat prin portavoci, scandat de câte ori prin fața Universității trece un autobuz cu oameni îngândurați, care merg în treburile lor.
  •  „E Băsescu la prima” sau „Vedeți că s-a dat la știri, la Unirii urcă un control RATB” strigă niște tineri, la mișto, spre cei care nu se dau jos din autobuze la Universitate. Jandarmii îi percheziționează, la întâmplare, pe cei care se dau jos.

Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Să ocupăm Televiziunea! Sau mai bine să citim niște știri

Poate că a sosit, în sfârșit, momentul ca România să nu mai voteze un reprezentant al sistemului securisto-comunist. Vom vedea asta, dacă vom ajunge la alegeri anticipate. Însă, până acolo, mă întreb: ce se întâmplă dacă protestele se transformă în răzmeriță, iar furia oamenilor nu va mai putea fi controlată de jandarmi?

În mod clar, în România anului 2012 nu mai poate fi vorba de vreo revoluție. Pentru că o revoluție ar avea ca scop nu înlăturarea unui om, ci schimbarea unui sistem de guvernare cu un altul – iar noi, de bine, de rău, avem parte de cel mai bun dintre sistemele rele care există: o democrație liberală. Dar o răzmeriță îndreptată împotriva unui singur om, asta oare e posibilă?

Citește restul acestei intrări »

Președintele Traian Băsescu – iubirea și ura pentru Piața Universității

Îmi imaginez, într-o stare normală de lucruri, că, atunci când în toate marile orașe din țară lumea iese în stradă trei zile la rând, cu un singur deziderat comun – demisia președintelui Băsescu –, prima mișcare a puterii politice ar fi aceea de a încerca să intre, cel puțin, în dialog cu strada.

Traian Băsescu a fost adus la putere, în mare parte, de o mișcare populară, victoria sa în alegeri fiind posibilă și datorită oamenilor strânși, zile la rând, în decembrie 2004, în Piața Universității. Am fost și eu atunci în piață, mânat, ca mai toată mulțimea, pe de o parte, de perspectiva psihotică a unei victorii a lui Adrian Năstase și, pe de altă parte, de simpatia pentru un om care, atunci, știa să treacă drept un tip din mulțime. Traian Băsescu nu se temea, la acea vreme, să vină fără bodigarzi în mijlocul oamenilor din Piața Universității, lăcrima la televizor, compătimind poporul român care trebuia, încă odată, să aleagă între doi reprezentanți ai sistemului securisto-comunist, și declara, fairplay, după victoria din alegeri, că el e președintele tuturor românilor, și a celor care l-au votat, și a celor care nu l-au votat.

Citește restul acestei intrări »