Pentru început, toată lauda pentru meseriaşii de la Cirque du Soleil. Un spectacol fantastic, nu doar prin perfecţiunea tehnică, scenografia şi costumele flamboaiante, muzica (live!), ci mai ales prin sentimentul pe care îl transmite şi prin atitudinea artiştilor. Nişte oameni care s-au jucat foarte serios timp de două ore şi jumătate, inclusiv – sau mai ales – cu publicul. Şi chestia asta le-a ieşit la fel de bine de câte două şi chiar de trei ori la rând, în fiecare zi.
Când mergi însă la Cirque du Soleil în Bucureşti, la Romexpo, trebuie să te aştepţi şi la un spectacol în sală, cel puţin la fel de interesant. Eu am fost duminică seara, când oraşul era sub cod galben de ninsori. Prin urmare, cei care parchează de obicei în zonă pe unde apucă, pe străzi, nu prea au avut de ales şi s-au dus în parcările cu plată. Ceea ce a fost mană cerească pentru parcagii. Nu, nu pentru ăia cu uniforme, care dau tichete, ci pentru un soi de bodigarzi care te aşteptau la poartă.
Cum se fac 30 000 de euro în România? Pui doi bodigarzi la intrarea în parcarea din spate de la Romexpo şi o bucată de carton pe care scrie „parcare Cirque de Soleil”. Parcarea aia, în week-end, e pe gratis; bodigarzii nu dau la lopată, nu păzesc nimic, doar îţi iau banii. 2 000 de maşini pe spectacol ori 10 spectacole ori 7 RON parcarea – vreun interlop cu ceafa groasă o să se prezinte săptămâna asta în oraş cu un merţan nou.
Spectacolul începe la 4 fix, conform programului. Pe la 4 şi 20 două cupluri, însoţite de vreo trei puradei, îşi fac loc cu coatele prin rândurile de scaune. Organizatorii spuseseră că, după începerea spectacolului, nu mai intră nimeni în sală. Ei bine, n-au reuşit să se ţină de cuvânt. Cele două perechi vorbesc tare, se ceartă cu vecinii, „ăla-i locul meu!”; „ba nu, ăsta-i, dă-te, bă, mai încolo, ba nu, vino aici!”. „Nu vă supăraţi, a început spectacolul…” încearcă, timid, să-i avertizeze cineva. Cucoana blondă care şi-a găsit un loc pe rândul din spatele meu sare imediat ca arsă: „Ce, care e problema?” Perechea ei, un mustăcios grăsuţ, tace mâlc.
Catalin Sturza's Weblog 