Președintele Traian Băsescu – iubirea și ura pentru Piața Universității

ianuarie 16, 2012 la 10:27 am (din guvern)
Tags: dialog, Piata Universitatii, Traian Basescu

Îmi imaginez, într-o stare normală de lucruri, că, atunci când în toate marile orașe din țară lumea iese în stradă trei zile la rând, cu un singur deziderat comun – demisia președintelui Băsescu –, prima mișcare a puterii politice ar fi aceea de a încerca să intre, cel puțin, în dialog cu strada.

Traian Băsescu a fost adus la putere, în mare parte, de o mișcare populară, victoria sa în alegeri fiind posibilă și datorită oamenilor strânși, zile la rând, în decembrie 2004, în Piața Universității. Am fost și eu atunci în piață, mânat, ca mai toată mulțimea, pe de o parte, de perspectiva psihotică a unei victorii a lui Adrian Năstase și, pe de altă parte, de simpatia pentru un om care, atunci, știa să treacă drept un tip din mulțime. Traian Băsescu nu se temea, la acea vreme, să vină fără bodigarzi în mijlocul oamenilor din Piața Universității, lăcrima la televizor, compătimind poporul român care trebuia, încă odată, să aleagă între doi reprezentanți ai sistemului securisto-comunist, și declara, fairplay, după victoria din alegeri, că el e președintele tuturor românilor, și a celor care l-au votat, și a celor care nu l-au votat.

Primele semne că revoluția portocalie nu a fost chiar ce visam noi au venit chiar în seara victoriei în alegeri. Mai întâi, sărbătorirea victoriei nu a avut loc în Piața Universității, cadrul simbolic al „bătălei” cu staff-ul de campanie al PSD, pe atunci aflat la putere, ci în Piața Constituției – la Casa Poporului, simbolizând puterea nou cucerită. În al doilea rând, chiar în acea seară, de pe scena portocalie a răsunat mult detestata melodie „Gașca mea nu poate să stea liniștită” – melodia-simbol a campaniei PSD, pe care noi, cei încălziți de „România, trezește-te”, o huiduiam copios: desigur, voi, pesedeii, sunteți băieții care umblați cu găștile, de voi vrem să scăpăm. Adoptarea instantanee a melodiei PSD-ului (oare ce sens să fi avut? Un fel de afișare a scalpului dușmanului doborât, după bătălie?) a însemnat, din păcate, exact ceea ce mă temeam eu că va însemna: adoptarea tuturor năravurilor vechii puteri, și mai rău.

Traian Băsescu ar fi, așadar, cu atât mai mult dator să dea un răspuns oamenilor din Piața Universității. Dacă ar fi cel care a câștigat alegerile în 2004, și nu cel care a declarat, hâtru, că e deja în al doilea mandat și că nu mai are nimic de pierdut, ar veni direct în mijlocul oamenilor și i-ar întreba: care e problema, măi băieți? Mai țineți minte acea declarație făcută nu așa demult de președinte, că odată la trei luni va veni la Piața Universității, să stea de vorbă cu oamenii? Ei bine, iată ocazia lui, chiar acum – și poate, cu acest prilej, să-și achite și restanțele din ultimii doi ani și jumătate, în care a uitat să vină în piață de vreo zece ori.

Dar poate că Traian Băsescu nu a fost Traian Băsescu nici în 2004. Poate că descinderile lui în mulțime aveau loc doar în acele puncte în care era sigur că oamenii vor fi, sută la sută, de partea lui. În acele locuri în care, oriunde s-ar fi mișcat, ar fi fost înconjurat de șepci, tricouri și de geci portocalii, și în care pensionarii voiau să îl atingă, ca pe un salvator. Ulterior, Traian Băsescu a continuat să facă băi de mulțime, însă la mitinguri la care nu mai existau pensionari, unde portocaliul devenise uniforma obligatorie și unde cei care aveau ceva de comentat erau invitați să părăsească, în huiduieli, tribuna și adunarea.

Iar în ultimul an, când lucrurile au luat o întorsătură urâtă, președintele României a început să evite contactele cu mulțimile, sub orice formă – în 2011 nu a mai participat nici la Ziua Marinei, unde cu un an înainte fusese huiduit, nici la ceremonia de 1 decembrie, și a renunțat chiar să mai transmită românilor un mesaj de Anul Nou, de pe scena aceleiași Piețe a Universității unde, odinioară, era atât de popular. Faptul că acum Traian Băsescu nu se află, cu pieptul gol, în piață, stând de vorbă cu oamenii, asemenea unui Alexandru Ioan Cuza pe care odinioară ar fi dorit să-l întruchipeze, nu e de mirare, iar retragerea actualului președinte din fața mulțimilor a început cu mult timp în urmă. Cu fiecare om din piață care nu-l mai privea ca pe un salvator, ieșirile în mulțime ale lui Traian Băsescu au devenit tot mai artificiale, iar mediile în care președintele își făcea tradiționalele băi de mulțime – tot mai controlate de staff-ul său politic. Cu fiecare procent pierdut în popularitate, declarațiile publice ale președintelui Băsescu au devenit tot mai acre și mai arogante.

Nu ne așteptăm, așadar, ca președintele României să mai iasă în fața mulțimii, în aceste condiții, și, din păcate, nu cred că ar trebui să ne așteptăm, de la domnia sa, nici la o luare de poziție rațională, în fața nemulțumirilor populare. În definitiv, în Piața Universității s-au strâns acum tot aceia care l-au votat, în 2004. Și nu neapărat oamenii care s-au lăsat să viseze cu ochii deschiși, purtați de vibrațiile sloganului „Să trăiți bine!”.

(va urma)