O grijă în plus

„Când esti femeie, ai o grijă în plus: insectele“, spune o reclamă de la televizor. O gospodină Lara Croft-Tomb Rider pulverizează de zor cu un spray insecticid, jucându-se de-a misiunea imposibilă pe după colturi cu artropodele. Nu-i asa, femeia modernă are arme de ultimă generatie, iar curătatul casei nu e rutină si corvoadă, e un fel de film de actiune. Cu dotarea potrivită, gospodina se transformă în eroină. De ce, totusi, ai grija insectelor numai când esti femeie? De ce nu si când esti pitigoi, sau elev în clasa a saptea, sau măr înflorit? E ceva în chi-ul femeilor care le leagă în mod inexorabil soarta de cea a musculitelor de otet? Nu e cam înjositor pentru Lara Croft să vâneze Drosophilae, chiar si cu spray-ul cel performant? Când esti femeie, stii ceva kung-fu si vezi o asemenea reclamă, ai o grijă în plus: să găsesti un anume producător de insecticid si să te asiguri că va parcurge o bibliografie obligatorie, Simone de Beauvoir.

Taximetrist nemarcat

Vineri dimineaţa (pe la 2 A.M.), pe drumul de întoarcere de la redacţie, dau peste un taximetrist cu o maşină nemarcată. Aşa mi-a spus, cel puţin, centralista în telefon: că vor veni două maşini, una marcată cu datele firmei şi alta nemarcată. Fiind cavaler, o las pe O. să plece cu taximetristul marcat şi eu îmi asum riscul unei călătorii în necunoscut, cu o maşină pe care nu scria nimic.

Ceva adrenalină a avut călătoria, nu degeaba taxiul nu era marcat. Şoferul era foarte vesel şi îi făcea o mare plăcere să apese acceleraţia, până la 100 de km la oră, în timp ce învârtea volanul Solenzei cu o singură mână. Tot în acelaşi timp vorbea şi în căşti, la hands free. Toţi taximetriştii vorbesc acum în căşti la hands free, de multe ori mă trezesc răspunzând la ceea ce cred că e o întrebare pentru mine, iar individul îşi continuă, ignorându-mă (poate nici nu mă aude), conversaţia la telefon.

Între două discuţii cu interlocutori nevăzuţi, şoferul mi-a explicat lipsa marcajelor: abia s-a angajat în firmă şi n-a apucat să le facă. „E maşina dumneavoastră?”, îl întreb. „Nu, nu, e a firmei!”. O manevra cu o siguranţă/nepăsare de parcă numai pe ea ar fi călărit în ultimii 10 ani.

Cel mai ciudat era, însă, că nu vedeam nicăieri aparatul de taxat. Am presupus că tipul merge „blat”, însă era greu de crezut, pentru că avea staţia deschisă şi fusese trimis de dispecerat. Cu 100 la oră intră pe Brâncoveanu şi apoi pune o frână seacă vizavi de service, unde îi arăt eu. Nonşalant, deschide torpedoul, trage de o cutie legată la un ghem de căblăraie şi-mi spune: 8.3 RON. „Acolo era?!”, îmi scapă o întrebare deloc sclipitoare. „Păi, sigur”, îmi spune cu un zâmbet, luându-mi hârtia de 10 RON. „A fost tot timpul acolo”.

Antreprenoriat forţat – cum să-ţi deschizi cu pistolul la tâmplă o afacere peste noapte

Când economia o ia în jos, e un fapt obişnuit ca oamenii să-şi activeze spiritul întreprinzător şi să încerce să-şi construiască propriile locuri de muncă, arată un articol din „The New York Times”. Pe măsură ce companiile mari îşi reduc personalul, o mulţime de oameni talentaţi trebuie să încerce idei noi şi să devină propriii lor angajaţi, însă au nevoie de ceva timp pentru a se obişnui cu noua mentalitate.

Când foştii angajaţi realizează că metodele tradiţionale de a-şi căuta de lucru nu funcţionează, şi că intră în criză de timp şi de bani, ei trebuie să-şi dezvolte spiritul întreprinzător. Mark V. Canice, un profesor de la Universitatea din San Francisco, citat de New York Times, numeşte acest fenomen „antreprenoriat forţat”. „Dacă există o oază de speranţă, în vremurile de criză, concedierile la scară largă făcute de companiile mari vor elibera o mulţime de talente şi de idei întreprinzătoare – oameni de ştiinţă, ingineri, oameni de afaceri care acum caută să facă alte lucruri”, spune Canice. „E o eliberare darwiniană de talente în ecosistemul antreprenorial”.

Citește restul acestei intrări »

Biletul pentru scaunul de haine

Aseară m-am trezit luat pe sus de nişte vechi prieteni şi dus la „The Watchmen”, la Multiplex. Eu interiorizam efectele crizei economice şi ei s-au găsit aşa, sa ma ia pe sus. De film nu mi-a părut rău, însă cinematografele din mall nu-mi plac şi pace. Din două motive: popcorn şi sucuri la dozator (la preţuri incredibile) şi toţi indivizii care sorb sucuri şi ronţaie popcorn în urechea ta. Mă rog, am nimerit miercurea Oranj, am făcut abstracţie de indivizi iar filmul, am spus, a meritat.

Sala a fost, însă, plină-ochi, aşa cum n-am mai văzut o sală de cinematograf de la premiera „Indiana Jones 4”. Miercurea Oranj a avut, presupun, contribuţia ei. Parcarea mall-ului dădea şi ea pe afară, în vremuri de criză mondială şi de creştere a accizelor la carburanţi. Cu o oră înainte de începerea filmului am găsit patru bilete pe locuri împrăştiate în sală, nici măcar două unul lângă altul. Am contat pe cei care fac rezervări on-line că nu se vor prezenta să-şi ia biletele iar noi le vom ocupa, frumos, locurile aliniate.

Citește restul acestei intrări »

La farmat de aur virtual, în China

Jocurile on-line precum World of Warcraft nu sunt doar mari consumătoare de timp: ele pot scoate, din buzunarul jucătorilor, şi sume considerabile de bani. Unde apare o nevoie nouă, se deschide şi calea pentru o afacere nouă. Ca în mai toate afacerile globale de ultimă generaţie, lumea a treia e gata să-şi pună la bătaie resursele pe care le are la discreţie – timp şi braţe de muncă ieftine – pentru a veni în întâmpinarea occidentalilor cu conturi în euro sau în dolari.

Un articol publicat în „The Guardian” prezintă o astfel de afacere, dezvoltată într-un oraş din sud-estul Chinei. Compania Wow7gold (numele s-ar traduce prin „oferim aur pentru World of Warcraft 7 zile din 7) are 130 de jucători angajaţi să petreacă 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, într-un joc virtual. Tinerii şi tinerele trebuie să alerge după aur şi după alte resurse cu valoare în lumea virtuală, pe care compania le pune la dispoziţie, contra cost în bani reali, jucătorilor occidentali. Adunarea resurselor poate fi, de multe ori, o ocupaţie plictisitoare şi consumatoare de timp şi e numită, în argoul jocurilor on-line, „farmat”.

Citește restul acestei intrări »

Infantilizare

Plimbându-mă deunăzi prin parc mi-a ieşit în faţă o bunicuţă cu un cărucior de copii. Înăuntru, un băieţel sau o fetiţă de vreo doi anişori. Mai încolo, un alt copilaş, într-un cărucior, înfăşat şi înfofolit, în vârstă, probabil, de doar câteva luni. „Hai să mergem să-l vedem pe bebe mic, hai la bebe mic” spune bunica spre puradeul ei şi împinge căruţul în direcţia noii descoperiri.

Din afară, între cei doi copii nu e mare diferenţă, doi bebeluşi în cărucioare. Pentru bunică, însă, diferenţa e foarte mare. Copilul ei e aproape flăcău, mai are puţin şi se dă jos din cărucior. Celălalt copil e doar o cocuţă, înfofolită, fixată la orizontală şi cu o privire difuză asupra lumii. Pentru bebeluşul cel mare, întâlnirea cu cel mic e un bun stimulent: îşi dă seama cât de mare e el. Sau, deocamdată, bunica îşi dă seama de acest lucru.

Citește restul acestei intrări »

Cărţi cu spot. Enzo, Editura Leda

Mai nou, şi cărţile au spoturi. Si cum cainii din cărţi se cheamă adeseori Spot, combinaţia e potrivită (de data asta, câinele se cheamă totuşi Enzo):

[blip.tv ?posts_id=1859370&dest=-1]

Enzo este un roman scris de Garth Stein şi e povestea unui câine filosof. Citez de pe site-ul Leda: „O poveste emotionanta, dar si amuzanta, despre familie, dragoste, loialitate si speranta, despre minunile si absurditatile vietii umane, perceputa prin ochii – si nasul – unui caine”.

Cărţi care nu trebuie ratate sau ficţiunea literară vs S.F.

Într-un proiect numit „1000 de romane pe care toată lumea trebuie să le citească”, „The Guardian” rezervă un spaţiu special pentru Science Fiction şi Fantasy. „Unii presupun că science fiction-ul, fantasy-ul şi horrorul trebuie să însemne nave spaţiale, elfi şi vampiri – şi, într-adevăr, îi veţi descoperi pe Ian M. Banks, Tolkien şi pe Bram Stocker pe lista noastră de lecturi ce lărgesc universul cunoaşterii. Totuşi, aceste trei genuri au o tradiţie la fel de venerabilă precum romanul însuşi”, scriu cei de la „The Guardian” înainte de a-şi desfăşura recomandările.

Citește restul acestei intrări »

Pitipoanca din guvern (acesta nu e un pamflet, aceasta e realitatea)

Elena-Ministresa-Turismului-Udrea Herself
Elena-Ministresa-Turismului-Udrea Herself

„Cizmuliţe roz asortate cu poşeta de muşama şi cu taior de firmă am, gadgetu cu fitze se vede,bolidul transatlantic în spate se vede, sclipesc ca o prinţesă, toate ratatele mă invidiază, n-au valoarea mea ca mine n-o sajungă vruna, portofoliu am, buget cât lasvegasu am, cine-i piţipoanca număru unu a turismului românesc?”

Acesta nu e un pamflet, aceasta e realitatea.

Mi-am propus să postez rar spre deloc imagini pe acest blog (voi scrie, cândva, şi explicaţia acestei „strategii”). Poza de aici s-ar fi potrivit, în orice caz, mult mai bine pe pitzipoanca.org.

În fapt, i-am trimis poza lui Bad Piti (badpitzi@gmail.com), cu comentariul aferent, însă n-a catadicsit s-o posteze. Poate interesante sunt, pentru respectivul site, doar domnişoarele de pe Hi5 sau poate orice business cu ceva vizibilitate începe să se teamă de repercusiunile politice. Dacă, însă, subiectul oricărei postări îl reprezintă, cum arată declaraţia de intenţie, „logica femeii romaneşti, feşăn, stil şi talent”, poza şi comentariul cred că ar fi fost mai mult decât potrivite.

Mă întreb, pe de altă parte, pentru ce categorie de bărbaţi Elena Udrea reprezintă o femeie fatală. Desigur, pentru cei care devin vedete pentru un post pe siteu’-frate, cocalari.com (mulţi dintre politicienii României ar putea să pozeze cu talent şi expresivitate acolo).

MMO-ul: forma cea mai parşivă de divertisment inventată până în prezent

O viroză puternică şi o victorie à la Pirus m-au ajutat să închei o scurtă experienţă cu un MMO strategic. E genul de joc de care îmi promisesem să nu mă ating, orice s-ar întâmpla: ştiam cât timp poate să îţi consume un MMO. N-aveam însă idee despre intensitatea cu care poate să te solicite un astfel de joc.

 

Bannere la „Travian”, „Triburile”, „Imperia Online” sau „Ikariam” ne-au înconjurat mai ceva decât reclamele la creditele bancare, înaintea crizei. În adresa mea de yahoo nu văd decât Travian: „play free!”, ziarele pe care le citesc, dicţionarele pe care le folosesc mă direcţionează, toate, spre un MMO sau altul. Bannerele promit că vă veţi putea juca pe gratis, nu vă va lua decât 2 minute să vă faceţi contul şi veţi învăţa foarte, foarte uşor. Aşa s-a şi întâmplat să mă apuc de MMO-ul meu: dicţionarul on-line pe care îl folosesc afişa de ceva vreme o reclamă la „Triburile”. Mi-am spus că e timpul să-mi vâr nasul în problemă şi să scriu ceva despre asta pentru Cultura.net, prea au devenit aceste jocuri un fenomen. După ce mă voi lămuri, voi şterge imediat contul.

Citește restul acestei intrări »

Charles de Wales şi mahalaua de Mumbai

Prinţul Charles al Marii Britanii e de părere că mahalalele oraşului indian Mumbai reprezintă un model de viaţă mai bun pentru adăpostirea unei populaţii urbane expansive, în ţările în curs de dezvoltare, decât cel oferit de oraşele occidentale. Această declaraţie, preluată de cotidianul britanic „The Guardian”, a fost făcută de Prinţul Charles de Wales într-o conferinţă de la Palatul St James, organizată de Fundaţia sa caritabilă pentru mediu.

Citește restul acestei intrări »

Anul Charles Darwin: contestaţi evoluţionimsul, de vă dă mâna

În 2009 se sărbătoresc două evenimente importante legate de istoria teoriei evoluţioniste: pe 12 februarie s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin, iar în toamnă se vor împlini 150 de ani de la publicarea lucrării sale fundamentale, „Originea speciilor”. Într-un articol intitulat „De ce e nevoie să cunoaştem adevărul uluitor despre evoluţie şi reaua-credinţă la fel de uluitoare a duşmanilor săi” Richard Dawkins face o apologie a evoluţionismului.

Citește restul acestei intrări »

Grădiniţele corporatiste: cum am ajuns să li se interzică adulţilor accesul la Yahoo Mess

O prietenă care lucrează într-o corporaţie mi-a povestit că mai nou în biroul ei a fost blocat şi accesul la Yahoo Mail. Deja Yahoo Messengerul, Meebo şi toate celelalte mijloacele prin care cineva poate sta de vorbă pe chat cu prietenii erau interzise. Cât despre site-urile de socializare sau jocurile on-line, nici nu se pune problema: acestea erau probabil ilegale şi inaccesibile încă de dinaintea zilei în care compania a fost înfiinţată.

 

De ce ar bloca cineva, prin decizie de la manager şi filtru de la departamentul IT, emailul de Yahoo? Din două motive. În primul rând, angajaţii nu trebuie să se ocupe de problemele personale în timpul orelor de serviciu. Le-am limitat posibilitatea de a se juca, pe aceea de a se amuza şi pe cea de a sta de vorbă „live”, acum e timpul să le tăiem şi contactele cu persoanele din viaţa lor privată. Izolare deplină, cel puţin în orele când suntem stăpâni peste minţile, corpurile, expiraţia şi excreţia lor (sunt companii care au reglementat şi timpul petrecut de angajaţi la toaletă). Pentru că, nu-i aşa, îi plătim, ceea ce înseamnă că în cele 10 ore, câte petrec ei la birou, aceşti oameni sunt proprietatea noastră. Sunt o resursă de care trebuie să dispunem tot mai eficient.

Citește restul acestei intrări »

Cu ce schimbăm cuvântul „rrom”?

Astăzi am auzit o nouă expresie vizavi de discriminarea rromilor: „mama lor de rromi împuţiţi”. E bine că toate campaniile anti-discriminare au avut, până la urmă, un rezultat. Cuvântul „ţigan” a dispărut, acum toată lumea spune aşadar „rrom”. În felul acesta, nu mai vorbim urât. Am scos din vocabular cuvintele murdare, tot restul a rămas.

Citește restul acestei intrări »

Entropa: un ponei în variantă cehă

Un ceh pe nume David Cerny a primit a primit o finanţare de 350,000 de lire sterline din fondurile guvernului său pentru a coordona realizarea unei sculpturi la care ar fi urmat să participe artişti din toate cele 27 de state europene. Lucrarea ar fi fost prezentată cu prilejul preluării preşedinţiei Uniunii Europene de către Cehia.

Numai că proiectul pentru care a primit finanţarea i s-a părut prea serios şi prea complicat. Aşa că artistul şi-a adunat prietenii şi a realizat, conform blogului „Boing Boing”, o sculptură de opt tone, intitulată Entropa. România e reprezentată sub formă de parc tematic Dracula, Olanda e scufundată sub ape, „doar vârfurile minaretelor ieşind în afară”, Bulgaria e „o serie de WC-uri turceşti”, Suedia apare „împachetată într-o cutie IKEA”, Germania e o reţea de autostrăzi, Italia ia forma unui stadion de fotbal ş.a.m.d.

Citește restul acestei intrări »

« Older entries Newer entries »