Pariul lui Pascal – varianta dialectică, evoluţionism vs creaţionism

Mai ţineţi minte pariul lui Blase Pascal, din „Pensées”? Dacă Dumnezeu nu există şi tu crezi în el, n-ai nimic de pierdut (te înşeli, să spunem, cu o iluzie inofensivă şi consumi nişte timp la biserică, dar timpul oricum nu contează, dacă viaţa ta e un act arbitrar, fără finalitate); dacă Dumnezeu nu există şi nu crezi în el n-ai nimic de câştigat; dacă Dumenzeu există şi tu crezi în el ai totul de câştigat; dar dacă Dumnezeu există, şi tu nu crezi în el ai totul de pierdut. Aşadar, din perspectiva probabilităţii, chiar dacă existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată, credinţa în El e actul cel mai raţional.

Să luăm, acum, acest raţionament al lui Dan Niculescu din „Observatorul cultural”. Domnia sa este psiholog şi face o critică a poziţiei creaţioniste din perspectiva psihologiei: „Se pare că este nevoie de un anumit tip de efort intelectual şi imaginaţie pentru a accepta evoluţia vieţii. Există o barieră formidabilă în capacitatea minţii umane de a o înţelege, care vine din faptul că nu sîntem modelaţi să ne reprezentăm magnitudinea erelor geologice necesare transformării organismelor extrem de simple într-unele foarte complexe. Teoria evoluţionistă este contra-intuitivă şi păcăleşte funcţionarea obişnuită a gîndirii. Din această cauză, o soluţie comodă este furnizată de argumentul creaţiei, care găseşte un sol fertil în intuiţia noastră. «Creaţia» are nevoie de un simplu postulat al unui creator pe care imaginarul omului îl acceptă uşor, în timp ce evoluţia presupune o examinare critică a faptelor şi a probelor şi un raţionament contraintuitiv”.

Aşadar, cei care cred într-un Creator care a făcut universul comit o eroare de raţionament. Ei apelează la o explicaţie intuitivă, comodă, în sensul funcţionării intuitive, obişnuite a gândirii. În plus, arată Dan Niculescu, teoria creaţionistă e ignorantă faţă de o serie de argumente şi ipoteze ştiinţifice, deoarece refuză o examinare critică a faptelor şi a probelor. „La origini provenim din aceeaşi sursă cu bacteriile”, demonstrează, la capătul unei viziuni evolutive, de la mai mic la mai mare, Dan Niculescu.

Aşa o fi. Însă această viziune de la mai mic la mai mare, de la unicelular la pluricelular, de la batracian la om şi de la comuna primitivă la epoca prosindustrială nu este oare un raţionament la fel de comod şi de intuitiv? Eu unul, recunosc, sunt tentat să-i dau crezare pentru că mi se pare de bun-simţ, la fel de bun simţ ca şi necesitatea unui ceasornicar care să fi asamblat ceasul universului. De aici şi viziunea creaţionismului ştiinţific, ce apare, în fond, la interecţia a două ipoteze, aşa cum le numeşte Dan Niculescu, facile şi de bun-simţ. Dumnezeu a creat lumea, însă n-a pornit cu omul, ci cu tabelul periodic al elementelor, asigurând contextul necesar prin care viaţa a şlefuit, după planul Creatorului, corpul, creierul şi spiritul uman.

Fără a fi un apologet al creaţionismului, mă întreb, pe de altă parte, ce are de pierdut individul ignorant, care nu e capabil să facă un efort împotriva funcţionalităţii obişnuite a gândirii. Ce pierde gospodina care conduce maşina şi nu înţelege cum funcţionează motorul în patru timpi? Ce pierde managerul de multinaţională care nu pricepe cum funcţionează becul cu filament de deasupra mesei de şedinţă? Dar managerul de multinaţională care habar n-are cum este posibil ca vorba sa să fie convertită, prin telefonia mobilă, în semnal digital şi în microunde, pentru a fi reconvertită apoi în sens invers în ordin tăios, de afaceri? Să fim serioşi, cei mai mulţi dintre semenii noştri nu sunt capabili să înţeleagă nici principii fizice elementare, precum acţiunea şi reacţiunea (dacă un corp acţionează asupra altuia cu o forţă numită acţiune, atunci cel de-al doilea corp va acţiona asupra primului cu o fortă egală şi de sens opus, numită reacţiune), darămite modul de funcţionare al unui circuit electric sau cum produce lumină la trecerea fluxului direcţionat de electroni filamentul unui bec.

Să vedem, aşadar, pariul evoluţionist al domnului Dan Niculescu. Adevărurile ştiinţei nu numai că nu sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi, de la cel mai simplu la cel mai complex nivel, ele sunt, mai mult, impermeabile gândirii obişnuite. Ştiinţa în sine e doar un instrument opac pus în slujba vieţii obişnuite, menit să-i îmbunătăţească acesteia calitatea, fără a necesita, pentru a-şi face efectul, o lămurire asupra felului cum e atins acel efect. Aşadar, ce au de câştigat din gândirea contra curentului gospodina şi directorul de multinaţională care nu înţeleg cum de luminează becul electric? Absolut nimic. În cel mai rău caz, vor primi eticheta de analfabeţi ştiinţifici, la fel de dăunătoare precum cea de necunoscători ai ideogramelor chinezeşti. Ce au de pierdut, pe de altă parte, gospodina şi directorul de multinaţională care nu îneţleg cum apariţia unor soiuri hibride de cereale este o dovadă pentru existenţa evoluţiei, în regnul vegetal? La fel, nimic.

Da, ei comit poate un păcat: refuză să gândească împotriva intuiţiei şi să pătrundă wireframe-ul lucrurilor, să vadă structuri şi funcţii matematice, precum personajele din Matrix, în spatele texturilor presupus mincinoase. Însă intuiţia cea mai bună, pentru omul de rând (acela care nu e un specialist în domeniul ştiinţelor), a avut-o tot Pascal, şi asta pentru că omul nu e o creatură făcută să vadă şi să gândească precum hackerii „treziţi” la realitatea reţelei din Matrix. Pentru a face alegerea bună, omului obişnuit îi e suficient să facă un calcul pragmatic şi să îmbrăţişeze evidenţa.

Anunțuri

8 comentarii

  1. Dorin said,

    Aprilie 28, 2009 la 9:45 am

    In ceea ce ma priveste, ma consider zilele acestea cam agnostic, deci nu ma simt prins la mijloc intre creationisti si noncreationisti, pentru eram deja acolo (fara a fi una sau alta). Dar nu datorita argumentului pascalian stau eu „pe interval”, ci pentru ca aici am ajuns in evolutia mea. In agnosticismul meu (care nu e o pozitie comoda, cum ar crede unii, ci una dificila si la care stiu cum am ajuns), nu vad cu ce m-ar incomoda evolutionismul, dimpotriva. Adevarul e ca prefer gustul pentru rationalitate si modalitatea argumentata de expunere unui creationism care, de ce sa nu o recunoastem, e in cele mai multe expuneri de la noi destul de vulgar, superstitios ca o baba bisericoasa, agresiv si stupid. Daca exista Dumnezeu, sunt convins ca nu e de partea acestora. In locul combatantilor creationisti, eu as fi putin ingrijorat.

    Iti atrag insa atentia ca ai comis un sofism: una e sa vorbesti despre ce e o teorie stiintifica pentru bacan sau gospodina sau managerul Icsulescu – si alta e sa discuti la nivelul unor principii ultime intr-un periodic cultural despre valabilitatea unei teorii sau a alteia. Ai dreptate in primul caz: bacanul nu-i interesat de principiile ultime (doar daca nu cumva e un Moromete al bacanilor). Dar cititorii unei reviste culturale de un anumit nivel au de ce sa fie. Faptul ca pe bacan nu-l intereseaza explicarea teoriei nu inseamna ca nu trebuie sa ne intereseze si pe noi. E o falsa deductie.

    De ce sa ne intereseze? Poate si pentru ca pornind de la un anumit nivel, teoriile si disputa de idei vor influenta pana la urma, pe cele mai diferite cai, si gandirea comuna. Constient au ba.

    Nu inteleg deci de ce te pui in rolul gospodinei neintelegatoare cand intelegi de fapt foarte bine despre ce e vorba. Ca gospodina nu intelege teoria sau nu vrea sa si-o explice e un fapt de viata, dar nu si unul de lauda. Nu inseamna ca trebuie sa ne luam dupa ea, pentru ca nu vom mai progresa cu nimic. Intotdeauna in istorie masele si oamenii obisnuiti au fost mai degraba conservatori, chiar retrograzi, iar daca nu existau si fiori prometeici, eram si acum in pesteri (sau in gradina raiului, dupa gust…).

    Si apoi: Esti sigur ca nu exista nici o gospodina evolutionista? Eu ti-as putea gasi contraexemple.

  2. catalinsturza said,

    Aprilie 28, 2009 la 10:06 am

    sigur ca sunt contraexemple. insa pentru mine omul de rand este nespecialistul, cel care nu are o intelegere a stiintei in general si nu poate imbratisa rationamentul contra-intuitiv despre care vorbeste dan niculescu pentru a intelege pana si fapte banale descriise si puse in practica de stiinta, precum functionarea unui bec electric.

    e si un contraargument pentru richard dawkins, care sustine ca, daca folosesti masina personala sau avionul, automat recunosti adevarurile stiintei. nu le recunosti, doar te folosesti de niste creatii ale ei – puse, desigur, in contextul social presupus de competitia comerciala, de industria ca afacere generatoare de beneficii pentru intreaga comunitate.

    si ce are de castigat in final gospodina care gandeste contraintuitiv si recunoaste argumentatia stiintei? cel mult, orgoliul de a fi o gospodina luminata, cu glagorie si deschisa spre adevar. care adevar? acela ca dincolo nu mai e nimic, ca viata ei nu are nici un sens, ca lumea e in haos. nu cred ca darwinismul ar trebui sa explice cum au aparut lucrurile sau ce e dincolo de moarte, nu e de competenta stiintei un asemenea raspuns si cu atat mai putin a evolutionismului. insa, daca gospodina e una dintre cele care cred ca primesc de la evolutionism acest raspuns, iata ce stie ea: ca traieste degeaba.

    o gospodina plina de bun-simt si care priveste realitatea verde in fata. si, sunt convins, cu niste anxietati si depresii numai bune de dus la psiholog. de aceea, cred ca pana si gospodinele evolutioniste, contraintuitive si rationale pana la masochism nu isi vor cauta in cele din urma linistea la conferintele lui richard dawkins.

  3. Dorin said,

    Aprilie 28, 2009 la 12:27 pm

    Argumentul lui Dawkins este valabil, pentru ca daca folosesti creatiile tehnice care se bazeaza pe adevarurile stiintei, inseamna ca validezi aceste adevaruri – prin praxis. Cat de constient esti sau nu de asta – e o alta problema; dar nu ma sili si pe mine, cititor de Niculescu prin Observator sa fac un pas inapoi doar pentru ca gospodina cutare nu il citeste sau nu-l intelege. Nu eu trebuie sa ma adaptez, care si gospodaresc, si citesc Niculescu, ci gospodina cutare, care doar gospodareste, ma rog, mai bine sau mai prost.

    Iti inteleg, ca feeling, sfiala dostoievskiana dinaintea mujicului, dar ea nu duce la nimic si nici mujicul nu ti-o intelege. Poate ca el ar dori, dimpotriva, sa invete carte si sa priceapa darwinismul. Deci nu e un etalon de weltanschauung, momentan, iar dta ai o gandire care ii refuza acest drept al sau. De ce sa nu afle si el ce stii tu?

    (Repet, insa, sa nu subestimam pe nimeni si nici sa nu generalizam. Mai ales pe cei dintr-o anumita generatie, care au citit darwinism la scoala si nici foarte dusi la biserica nu sunt, chiar daca sunt actualmente gospodari sau manageri).

    Nu inteleg altfel de ce darwinismul l-ar aduce pe om la disperare si la pierderea sensului vietii sale, precum scrii?!

  4. paulgsandu said,

    Mai 16, 2009 la 2:19 pm

    Salut Catalin. Citesc acum postarea ta si imi vine sa zic ca am cazut tocmai peste subiectul asta. Ieri. In fuga, e drept. In principiu, sunt de acord cu tezele tale despre gospodine si conducatori de multinationale:). Dar nu de asta iti scriu, ca sa fiu de acord cu tine. De altfel imi face mult mai mare placere sa nu fiu de acord:). Iti scriu spre a-ti multumi pentru discutiile de ieri. Sper sa avem candva timp sa le reluam. Pana atunci o sa ma multumesc cu mediul asta virtual.

  5. Mai 20, 2009 la 10:35 am

    Nu sunt de acord cu pragmatismul. Este ilogic sa consider o teza ca fiind adevarata pentru ca imi foloseste mie (in calitate de gospodina, de manager, de cioban sau de sofer) la ceva, si sa decartez alta teza pentru ca nu imi foloseste la nimic.
    Am mai purtat o discutie de genul asta cu cineva, tot pe tema credintei in Dumnezeu (orice forma ar lua el), si ii explicam ca ar fi bine sa putem rationa la modul: „eu cred ca ochii mei sunt albastri pentru ca asa imi convine mie”, dar asta ne-ar duce la pierderea contactului cu realitatea.
    Nu neg ca pentru gospodina care mesteca in oala este foarte putin interesant cum am evoluat noi de la bacterii, la maimute, la homo economicus :D, insa asta nu este un argument pentru demontarea tezei evolutionismului. E ca si cum ai zice: e mai simplu sa credem ca pamantul nu se invarte in jurul soarelui, prin urmare, pamantul nu se invarte in jurul soarelui.

  6. god`s princess said,

    Octombrie 1, 2009 la 1:58 pm

    Tie iti convine sa crezi ca te tragi din maimuta..?? 🙂 mie nu.. si sa zicem ca totusi e adevarat.. crezi in Big-Bang…?? pt ca particula aia..sa creasca si sa explodeze…trebuia sa fie creata..nu se putea crea singura..si sa zicem totusi ca s`ar fi creat singura… era o particula..cum se putea naste dintr`o particula tot universul..?? hai sa fim seriosi…inteleg ca nu va place ideea de „Dumnezeu” su „creatie”..dar chiar sa credeti aberatiile astea..

  7. god`s princess said,

    Octombrie 1, 2009 la 2:01 pm

    si totusi sa zicem ca ne tragem din maimuta..de ce numai o specie a evoluat..?? de ce nu toate?? de ce doar una?? ca doar si celelalte erau maimute… de ce s`a dezvoltat doar o specie??

    • radu said,

      Septembrie 19, 2011 la 2:23 pm

      oamenii nu au evoluat din maimute , ci oamenii si maimutele au un stramos comun. sunt doar doua specii care au evoluat diferit datorita unor constrangeri fizice diferite pe care le-au intampinat de-a lungul a milioane de ani
      ti-as povesti si despre big bang dar nu cred ca are rost sa incepem o discutie despre dilatare temporala si contractarea spatiului , care cu siguranta nu ar ajunge la o finalitate.
      este adevarat ca nu stim inca totul dar „Crede si nu cerceta” nu este calea spre cunoasterea adevarului absolut.
      daca dumnezeu a creeat universul astfel incat acesta sa se comporte conform unor reguli mi se pare ca singurul scop al nostru pe pamant este sa analizam regulile astea si sa vedem ce-a vrut dumnezeu sa zica….
      apropo pe dumnezeu cine l-a creeat?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: