Valurile derivei scurt-metrajului românesc

Am văzut la HBO un scurt-metraj românesc despre care se spun multe lucruri bune şi care a câştigat câteva premii anul trecut. Este vorba de „Valuri”, de Adrian Sitaru, premiat la Locarno, Sarajevo, Dresden, Aspen ş.a.. Din punctul meu de vedere, „Valuri” e un filmuleţ pe care nu-l pot califica altfel decât drept o porcărie sinistră.

Scurt-metrajul nu mi-a plăcut deloc din două motive: mai întâi, ilustrează foarte bine multe dintre ezitările cinematografului românesc din ultimii ani: lipsă de focalizare a subiectului, joc prost sau exagerat al actorilor, înghesuirea unor teme mari (a tuturor temelor mari, dacă se poate) într-o singură poveste şi într-un timp foarte scurt. Apoi, pentru că regizorul nu e sigur pe povestea sa şi pentru că simte nevoia să extragă totul din cele 15 minute de film, apelează fără ezitare la un şoc: publicul nu va merge la cinema să vadă un filmuleţ dacă în el nu moare cineva.

„Valuri” are totuşi câteva părţi bune, care l-ar fi putut face un scurt-metraj acceptabil. Imaginea cărnurilor întinse la soare la Mamaia, cu anunţurile spectacolelor de varietăţi de la Teatrul de Vară pe fundal şi cu dialogurile şi reacţiile protagoniştilor în prim-plan (un cuplu de români middle class blazaţi, cu copilul lor, pe de o parte, şi un trio ad-hoc, format dintr-o turistă suedeză, copilul ei cu probleme şi un adolescent român „bronzat”, pe de altă parte) ar fi fost suficientă pentru cele 15 minute. În definitiv, iată un subiect bine ales şi suficient de generos: nişte întâlniri întâmplătoare, într-o zi de plajă pe litoralul românesc. Câteva detalii sunt bine punctate: „vai şi-amar de ţara asta, cine o să mai aibă grijă de noi”, se văicăreşte mereu soţia blazată (Clara Vogă); orice divergenţe ar avea cei doi părinţi (tatăl e interpretat de Adrian Titieni), ei găsesc un punct comun: îşi bruschează mereu băieţelul, când acesta deschide gura: „stai, bă, cuminte”; ţigănuşul adolescent (Sergiu Costache) încearcă să vorbească franţuzeşte cu suedeza într-un esperanto amuzant, „yes, yes, comsi-comsa, si, si”; adolescentul şi copilul autist îşi găsesc până la urmă calea lor de comunicare; turista blondă (Karren Wallet), o apariţie veselă şi solară, luminează plaja. E, desigur, vorba despre blazare, atracţie sexuală, frustrare, abrutizare, dar şi despre o comunicare umană specială, dincolo de barierele de limbaj. Clara Vogă nu e cine ştie ce actriţă, replicile ei sună spart şi fals, iar Adrian Titieni se vede că face eforturi serioase să intre în pielea personajului, însă putem trăi cu asta. Ceea ce avem până acum e foarte frumos, e emoţionant, e suficient.

Dar Adrian Sitaru nu înţelege acest lucru şi nu ştie să se oprească. Simte nevoia să introducă un accident mortal. Da, în 15 minute, şi după toate cele spuse mai sus, Sitaru îşi omoară un personaj. Pe turista blondă şi solară, desigur, care se îneacă stupid, sub ochii soţului blazat, în timpul unei zbenguieli în apă. Câte minute credeţi că îi mai rămân apoi lui Sitaru pentru a explora laşitatea bărbatului care fuge, pur şi simplu, de pe plajă?Vreo două. Scădeţi din aceste minute unul în care e dezvoltată relaţia dintre adolescent şi copilul autist, în care conştiinţa românului „bronzat” primează, desigur, asupra instinctului de a fugi cu aparatul foto şi ci ipod-ul turistei. Iată, astfel, şi minunata simetrie tezistă, construită la finalul celor 15 minute: laşitate, pe de o parte, din partea românului middle class blazat, curaj, pe de altă parte, din partea adolescentului sărac.

Nu-mi cer scuze pentru spoiler, „Valuri” nu are, în mod real, nici o surpriză: mi-a confirmat cele mai pesimiste aşteptări. Merită să surprinzi câteva secvenţe, cu coada ochiului, însă oricât de scurt ar fi, eu n-aş face a doua oară efortul să-l văd până la capăt.

Anunțuri

11 comentarii

  1. mihaif said,

    Aprilie 25, 2009 la 2:52 pm

    haidade… chiar „porcarie sinistra”? n-o fi un film mare, da’ iti garantez ca e unul dintre cele mai bune scurtmetraje romanesti din ultimii ani
    „lipsa de focalizare a subiectului”? cum intuiesti si tu spre finalul textului, este filmul unei crize de constiinta (cum sunt, de altfel, o buna parte din filmele de autor contemporane), protagonistul fiind „bronzatul”, desi mai apar si alte personaje, precum „suedeza” francofona & cuplul de blazati „middle class”; mie mi se pare bine focalizat, in prim-plan fiind mai mereu senzatiile, gandurile & sentimentele (intuite) ale tiganusului
    „joc prost sau exagerat al actorilor”?! poate Clara Voda nu e prea in elementul ei, dar, din punctul meu de vedere, toti ceilalti actori – si mai ales revelatia Sergiu Costache – sunt convingatori
    „publicul nu va merge la cinema sa vada un filmulet daca in el nu moare cineva”?!? asta e o prostie, pt ca, for starters, la noi nu prea exista public: public de cinema, public de scurtmetraj, public de film romanesc, public in general; ce-i drept, filmuletul a rulat vreo 2-3 saptamani in cateva cinematografe, inclus intr-un grupaj de „5 scurte” (cum isi intitula cronica Andrei Gorzo), insa nu cred ca exista, printre putinii spectatori pe care i-a adunat, vreunul care sa fi mers sa vada acel grupaj pt ca ar fi auzit ca in „Valuri” moare cineva
    la fel cum nu cred ca nu ai avut nici o supriza in „Valuri”: chiar te asteptai de la inceput ca „suedeza” (ce-i drept, suna mai bine decat „frantuzoaica”) sa moara inecata?
    esti prea nedrept cu filmul, mai ales ca e doar un scurtmetraj, in care nu-ti poti dezvolta prea bine personajele si relatiile dintre ele (care aici sunt, totusi, bine schitate), poti doar sa prezinti o „felie de viata” relevanta pentru spectatori; iar „Valuri” reuseste destul de bine asta

    • catalinsturza said,

      Aprilie 25, 2009 la 3:47 pm

      eu spun ca e o felie prea plina cu tot felul de lucruri care un se potrivesc unele cu celelalte si, de aceea, cade greu la stomac si e gretoasa.

      daca mergea pe un singur „sortiment”, sentimentele tiganusului, cum spui tu, ar fi fost altceva.

      altfel, de acord, sergiu costache e bun. nu mai reiau, mi-am dezvoltat argumentatia mai sus.

      daca „valuri” e, asa cum spui tu, unul dintre cele mai bune scurt-metraje romanesti recente, atunci titlul meu chiar e justificat si astea sunt valurile derivei scurt-metrajului romanesc 🙂

  2. mihaif said,

    Aprilie 25, 2009 la 5:39 pm

    e prea usor ingretosabil; n-as vrea sa stau langa tine la un film de barna, carmazan sau daneliuc 🙂

  3. mihaif said,

    Aprilie 25, 2009 la 5:39 pm

    esti prea usor ingretosabil; n-as vrea sa stau langa tine la un film de barna, carmazan sau daneliuc 🙂

  4. catalinsturza said,

    Aprilie 26, 2009 la 12:05 am

    ai dreptate, mihai, se poate si mai rau. insa urmand acest criteriu ar trebui sa ramanem cu asteptarile mereu jos, pentru ca ceva care misca putin e mai bun decat ceva care e mort de tot. daca recunosc asta, ar trebui sa ilocuiesc „porcarie sinistra” cu „porcarie”, pentru a avea un criteriu „cel mai de jos”. „valuri” nu cred ca e in acea zona de pe fundul abisului, insa impresia pe care mi-a facut-o filmul a fost una pe de-antregul neplacuta. oricine isi forteaza povestea cu un astfel de „soc” barbar arata ca nu are incredere nici in puterile sale de regizor, nici in poveste. poate ca adrian sitaru nu s-a asteptat ca oamenii sa mearga la cinema pentru a vedea o moarte/un omor prin neglijenta, insa cred ca a pus omorul acolo ca sa fie sigur ca ceva, ceva o sa iasa din ghiveciul asta.

  5. mihaif said,

    Aprilie 26, 2009 la 11:21 am

    nu stiu cum i-a venit lui Adrian Sitaru ideea, dar e foarte posibil sa pleci de la o premisa gresita: eu unul nu cred ca a vrut sa faca un film „pitoresc” si socant, ci un film despre o situatie-limita (moartea fiind de la inceput inclusa) si despre modul in care se comporta doua personaje diferite in acea situatie-limita; cum ai reactiona daca o persoana ar muri din pricina prostiei tale si ai avea sansa sa iesi basma curata din asta, pentru ca nimeni nu stie? dar daca ti s-ar pune practic pe tava bani si nascaiva bunuri, al caror posesor aproape sigur nu te mai poate reclama, iar tu esti un rupt in cur, dedulcit la bomboane agricole? cred ca astea sunt intrebarile la care a incercat sa gaseasca raspuns regizorul in filmul sau

    • gadjodillo said,

      August 1, 2009 la 8:18 pm

      de acord cu tine, mihaif: moartea e inclusa de la inceput in pachet, practic, existau doua moduri de a face filmul asta: cu descrierea inainte si moartea la final (surpriza) sau cu moartea la inceput si apoi incercarea de a descrie personajele. mult mai greu si fortat, de altfel. mie mi se pare admirabil construit, pe logica scurt-metrajului.

  6. catalinsturza said,

    Aprilie 26, 2009 la 12:08 pm

    de acord, insa pentru cele doua intrebari lui sitaru ii raman fix doua minute, dupa expozitiune – partea in care luam la cunostinta contextul situatiei-limita. filmul acolo putea incepe, si ar mai fi avut nevoie de doua ore sa raspunda la cele doua intrebari. altfel, pentru un scurt-metraj echilibrat, cred ca detaliile cu plaja si cu intalnirile de pe plaja erau suficiente ca subiect propriu-zis, fara situatia-limita si fara cele doua intrebari grele si fara raspuns din final.

  7. mihaif said,

    Aprilie 26, 2009 la 1:06 pm

    pai atunci ar fi putut fi un documentar filmat cu camera ascunsa la Mamaia 🙂
    repet, nu asta era ideea

  8. August 10, 2009 la 12:24 pm

    […] Valurile derivei scurt-metrajului românesc « Catalin Sturza’s Weblog În definitiv, iată un subiect bine ales şi suficient de generos: nişte întâlniri întâmplătoare, într-o zi de plajă pe litoralul românesc. Câteva detalii sunt bine punctate: „vai şi-amar de ţara asta, cine o să mai aibă grijă de noi”, se văicăreşte mereu … “publicul nu va merge la cinema sa vada un filmulet daca in el nu moare cineva”?!? asta e o prostie, pt ca, for starters, la noi nu prea exista public: public de cinema, public de scurtmetraj, public de film romanesc, … […]

  9. Bogdan Popescu (Poppy) said,

    Septembrie 3, 2009 la 9:02 pm

    Swiss=Suedia ?! Plus alte aberatii…
    😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: