Acolo e sfinţi

În noaptea de Înviere am mers să asist la slujbă în catedrala din Constanţa. Cred că se numeşte Catedrala Arhiepiscopală si e parte a unei mănăstiri cu chiliile improvizate chiar în fosta Biblioteca Judeţeană. Mai cred că cititorii şi cărţile stăteau mult mai bine în camerele înalte şi largi, ocupate acum de cuvioşii călugări, însă aceasta e altă poveste.

Am mers la Catedrală pentru că ştiam că lumina vine de la Răsărit, pe şalupă, la malul mării, şi că ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, o va primi cu braţele deschise pe plajă. Şi că alături de el va fi şi norodul, aşadar catedrala rămânea aproape goală, un locuşor potrivit pentru cei interesaţi de Înviere mai mult decât de evenimentele de PR ale Elenei Udrea feat. BOR. Socoteala s-a potrivit un timp, până când, la vreo oră după începerea vecerniei, pe uşi a dat năvală ÎPS Teodosie. A venit ca vijelia, toţi călugării s-au repezit să-l întâmpine, i-au sărutat mâna din mers şi au îngroşat apoi, cuminţi, alaiul. Care alai? Cel format din cei cinci bodigarzi cu care ÎPS a parcurs drumul dintre plajă şi catedrală, desigur. De ce ar avea nevoie un arhiepiscop să intre cu bodigarzii în biserică, mai ceva decât un şef de stat?, m-am întrebat eu. „Când ai discotecă în Regie şi hotel în Miami, ai nevoie de cinci bodigarzi”, mi-a răspuns un prieten, răutăcios.

Nu ştiu, nu comentez care-s afacerile lui Teodosie. În schimb comentez altceva: după ce Preaînaltul a trecut în fruntea vecerniei, bodigarzii au continuat să-l însoţească prin biserică. Trecea ÎPS cu cădelniţa printre oameni, fugeau şi bodigarzii după el. Se întorcea ÎPS în altar cu cădelniţa, făceau cale întoarsă şi bodigarzii. Aveau uniforme roşii, cu numele unei firme de securitate pe spate, şi aterizaseră acolo din alt film. Pentru ei, însă, nu era nimic neobişnuit. Erau pregătiţi, mai făcuseră dublaj şi la alte liturghii. Unul dintre bodigarzi s-a apucat chiar să apostrofeze un puşti. I-a predat o lecţie de religie. Băieţelul, care dormea cu ochii deschişi, se sprijinise de piciorul frumos sculptat al unei racle plasate într-o firidă. Bodigardul cu uniformă roşie l-a ochit şi a înaintat spre el: „Ridică-te de acolo, alea e lucruri sfinţite. Nu te sprijini aşa, acolo e sfinţi!”.

Anunțuri

2 comentarii

  1. POPESCU CORNEL said,

    Mai 14, 2009 la 8:09 pm

    M-am gândit dacă merită să-ţi răspund sau nu. Nici acum nu sunt convins că este bine, dar… E clar că nu ai nimic în comun cu trăirea religioasă. Spui că ai venit la Biserică să te rogi, la slujba Vecerniei. Să ştii că nu se face slujba vecerniei în Săptămâna Patimilor. Habar nu aveai la ce slujbă participai sau de ce erai acolo. Sau aveai, dar nu pentru rugăciune ai venit. Comentezi despre retrocedarea unui bun care a aparţinut Bisericii din timpuri imemoriale. Palatul Arhiepiscopal, luat abuziv de comunişti şi transformat în Bibliotecă, a aparţinut Bisericii, iar retrocedarea luia fost un act de dreptate. Informează-te şi apoi dă-ţi cu părerea, sau mai bine, TACI

  2. Ana Petrache said,

    Mai 25, 2009 la 8:32 pm

    Asta imi aduce aminte de practica imaparatului de a intra in biserica in Bizant.. numai ca Patriarhul i a interzis sa intre cu garda si cu insemnele regale.. imparatul e un om ca oricare altul la liturghie.. Dar nu, se pare ca arhiepiscopul Tomisului e mai presus de imparat
    Hic sunt leones..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: