Catalin Sturza’s Weblog

Îmi imaginez, într-o stare normală de lucruri, că, atunci când în toate marile orașe din țară lumea iese în stradă trei zile la rând, cu un singur deziderat comun – demisia președintelui Băsescu –, prima mișcare a puterii politice ar fi aceea de a încerca să intre, cel puțin, în dialog cu strada.

Traian Băsescu a fost adus la putere, în mare parte, de o mișcare populară, victoria sa în alegeri fiind posibilă și datorită oamenilor strânși, zile la rând, în decembrie 2004, în Piața Universității. Am fost și eu atunci în piață, mânat, ca mai toată mulțimea, pe de o parte, de perspectiva psihotică a unei victorii a lui Adrian Năstase și, pe de altă parte, de simpatia pentru un om care, atunci, știa să treacă drept un tip din mulțime. Traian Băsescu nu se temea, la acea vreme, să vină fără bodigarzi în mijlocul oamenilor din Piața Universității, lăcrima la televizor, compătimind poporul român care trebuia, încă odată, să aleagă între doi reprezentanți ai sistemului securisto-comunist, și declara, fairplay, după victoria din alegeri, că el e președintele tuturor românilor, și a celor care l-au votat, și a celor care nu l-au votat.

Read the rest of this entry »