Jocurile on-line precum World of Warcraft nu sunt doar mari consumătoare de timp: ele pot scoate, din buzunarul jucătorilor, şi sume considerabile de bani. Unde apare o nevoie nouă, se deschide şi calea pentru o afacere nouă. Ca în mai toate afacerile globale de ultimă generaţie, lumea a treia e gata să-şi pună la bătaie resursele pe care le are la discreţie – timp şi braţe de muncă ieftine – pentru a veni în întâmpinarea occidentalilor cu conturi în euro sau în dolari.
Un articol publicat în „The Guardian” prezintă o astfel de afacere, dezvoltată într-un oraş din sud-estul Chinei. Compania Wow7gold (numele s-ar traduce prin „oferim aur pentru World of Warcraft 7 zile din 7) are 130 de jucători angajaţi să petreacă 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, într-un joc virtual. Tinerii şi tinerele trebuie să alerge după aur şi după alte resurse cu valoare în lumea virtuală, pe care compania le pune la dispoziţie, contra cost în bani reali, jucătorilor occidentali. Adunarea resurselor poate fi, de multe ori, o ocupaţie plictisitoare şi consumatoare de timp şi e numită, în argoul jocurilor on-line, „farmat”.
Unul dintre personajele reportajului se numeşte Li. El este un angajat al companiei Wow7gold, al cărei profit anual din jocurile on-line depăşeşte 1 milion de lire sterline. „Pentru mii de muncitori chinezi, precum Li, «farmatul aurului» este un mod de viaţă”, scrie „The Guardian”. „Muncitorii se pot aştepta să câştige între 80 şi 120 de lire sterline pe lună, ceea ce, ţinând seama de turele lungi şi de schimburile de noapte, poate însemna un câştig de 30 de penny [aproximativ o jumătate de dolar] pe oră. După ce-şi termină tura, Li primeşte o masă simplă de orez, carne şi legume şi se prăbuşeşte într-un pat de metal într-o cameră pe care o împarte cu alţi opt «fermieri de aur». Salariul său e, poate, mic, însă mâncarea şi cazarea sunt incluse”.
Un studiu realizat de Manchester University, citat de „The Guardian”, arată că 400.000 de tineri asiatici lucrează pentru astfel de firme, într-o industrie cu o cifră de afaceri de 700 de milioane de lire sterline pe an. Numărul „clienţilor” acestei industrii e cuprins undeva între 5 şi 10 milioane, şi creşte pe măsură ce tot mai mulţi oameni descoperă jocurile on-line. În perioada crizei economice, acestea ar putea fi, arată „The Guardian”, o formă ieftină de escapism, în special pentru occidentalii mai puţin înstăriţi, şi o alternativă la distracţiile şi vacanţele costisitoare.
„Nu mă gândesc la muncitori”, spune un jucător englez citat de „The Guardian”. „Mă gândesc la produs. Sunt sigur că salariile «fermierilor de aur» sunt mici. Muncitorii din fabricile din lumea a treia câştigă, probabil, la fel de puţin, însă mă îndoiesc că veţi pune cuiva aceeaşi întrebare dacă veţi vedea că bea o ceaşcă de cafea”. Motivul pentru care jucătorul cumpără aurul este acela că-l scuteşte de o treabă plictisitoare. „Poţi petrece, ca să farmezi aur, să zicem 20 de ore din viaţa reală”, spune internautul britanic. „Sau poţi să mergi şi să munceşti 2 ore ca să câştigi bani şi să cumperi aurul acela. Dacă mă joc o fac pentru a juca, nu pentru a executa sarcini plicticoase”.
Afacerea devine, se pare, tot mai extinsă şi mai profitabilă, cel puţin pentru întreprinzătorii asiatici. Şi, cum spune unul dintre lucrătorii din „fermele de aur”, „Unde apare o nevoie, China o va satisface”.
