Prinţul Charles al Marii Britanii e de părere că mahalalele oraşului indian Mumbai reprezintă un model de viaţă mai bun pentru adăpostirea unei populaţii urbane expansive, în ţările în curs de dezvoltare, decât cel oferit de oraşele occidentale. Această declaraţie, preluată de cotidianul britanic „The Guardian”, a fost făcută de Prinţul Charles de Wales într-o conferinţă de la Palatul St James, organizată de Fundaţia sa caritabilă pentru mediu.
Dharavi, o suburbie a Mumbaiului în care 600,000 de locuitori sunt înghesuiţi pe aproximativ 208 hectare de teren, ar conţine, conform prinţului Charles, atributele pentru dezvoltarea unor aşezări sustenabile, din punct de vedere social şi al mediului. Astfel de aşezări ar uma să adăpostească populaţia urbană în continuă creştere a lumii. Folosirea materialelor locale, împrejurimile uşor de parcurs şi combinaţia de locuri de muncă şi de adăposturi formează „o gramatică subterană intutitivă a unui model care lipseşte cu desăvârşire blocurilor fără chip, construite din prefabricate, care sunt ridicate în toată lumea pentru a „înmagazina” săracii.
Afirmaţiile prinţului pot fi percepute ca o critică la adresa antreprenorilor occidentali, care exportă proiecte pentru clădiri de mari proporţii, înălţate adesea pe verticală, spre ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, comentariile vor da apă la moară locuitorilor din Dharavi, care s-au opus unor încercări de demolare a locuinţelor din mahalaua lor ce ar fi făcut loc zgârie-norilor. Prinţul Charles, care a vizitat mahalaua din Mumbai în 2003, a spus că adaptarea aşezărilor tradiţionale ar oferi „beneficii mai durabile decât cele oferite de procesul brutal şi insensibil de globalizare din prezent, care modelează atât de multe aspecte ale vieţii noastre”. O populaţie urbană în continuă creştere, care va spori de la 50% din numărul total de locuitori ai planetei, în prezent, la 70% în 2050, ar putea fi adăpostită fără consecinţe catastrofale dezvoltând modele urbane locale, mai degrabă decât „o singură cultură-monolit a globalizării”.
„Cred cu tărie că Occidentul are multe de învăţat de la societăţi şi de la locuri care, chiar dacă sunt mai sărace din punct de vedere material, sunt infinit mai bogate în privinţa modului în care trăiesc şi în care se organizează comunitatea”, a spus Prinţul Charles. „S-ar putea ca în câţiva ani astfel de comunităţi să fie percepute ca fiind cele mai bine echipate pentru a face faţă provocărilor cu care ne confruntăm, deoarece au o elasticitate înnăscută şi pracici de viaţă cu adevărat trainice”.
Charles a susţinut că Occidentul nu poate fi o sursă de inspiraţie pentru ţările în curs de dezvoltare, deoarece acesta nu ia în calcul nevoile mediului: „Multe ţări în curs de dezvoltare iau Occidentul ca model, dar acesta nu poate să fie un model. Clădirile occidentale consumă prea multă energie şi nu ne-am putea permite aşa ceva. În India populaţia a scăpat de sub orice control şi e greşit să ne aşteptăm ca modelele de dezvoltare vestice să ne ajute”.
E adevărat că mahalaua din Mumbai consumă mult mai puţină energie decât un cartier de zgârie-nori construit pe aceeaşi suprafaţă, însă cine vizitează acest loc îşi dă seama că multe dintre barăcile care stau să cadă, îngropate în gunoaie, cu greu pot fi numite locuinţe. Poate e un loc mai bun decât alte suburbii din lume, unde cei mai mulţi copii nu merg la şcoală şi unde înfloreşte criminalitatea, însă îţi trebuie totuşi o distanţare destul de mare, geografică şi socială, pentru a afirma că o mahala e un model viabil de dezvoltare pentru ţările din lumea a treia.
