În ultima postare de anul trecut v-am prezentat o selecţie a celor mai bune cărţi în limba engleză din 2008, realizată de „Times Literary Supplement”. De această dată vă propun un top al filmelor internaţionale, din săptămânalul „The New Yorker” (15 decembrie 2008). Pelicule alese de David Denby şi de Anthony Lane, doi dintre cei mai cunoscuţi cronicari new york-ezi de film.
„Şase sute cincizeci de filme au avut premiera la New York”, în acest an, scrie David Denby, „o cifră uluitoare ce va fi redusă în anii următori de absenţa lichdităţilor din marile fonduri de investiţii (ca să nu mai vorbim de conturile bancare ale unchilor tinerilor cineaşti). O mare parte a recoltei a fost alcătuită din filme mici, cu unele momente intense, câteva scene care au reuşit să prindă viaţă”. Pe lista lui Denby apar:
„Defiance”, „o poveste spusă cu un maxim de detalii fizice şi cu un minim de mijloace retorice, despre cei trei fraţi Bielski (unul dintre ei e jucat de Daniel Craig) care au ţinut 1.200 de evrei în viaţă, în pădure, în timpul ocupaţiei naziste din Belarus”.
„The Class”, „un profesor inteligent şi vanitos din Parisul multi-etnic preia un grup de elevi turbulenţi de clasa a noua, care îi răspund cu duritate. Un film esenţial”.
„Vicky Cristina Barcelona”: „perspectiva lui Woody Allen asupra fetelor americane ce locuiesc în străinătate în vechea şi complicata Europă; optimism, dragoste pentru artă, melancolie”.
“Wall-E”: „Descurajare apocaliptică şi satiră socială într-un singur pachet. Cel mai ambiţios film al studiourilor Pixar de până acum”.
“Revolutionary Road”: „Filmul deznădejdii suburbane din anii ’50 dusă la extrem, după romanul lui Richard Yates, cu Leonardo Di Caprio şi Kate Winslet luptând cu încrâncenare maximă”.
Anthony Lane se întreabă „câte filme vor fi revăzute în anii următori. Acesta este testul, şi e descurajant sa ne amintim ce puţine producţii l-au trecut”. Pe lista lui Lane se regăsesc:
„Orfelinatul”, al regizorului spaniol Juan Antonio Bayona”, „un fim de debut cu un potenţial înspăimântător, care s-a pierdut ulterior în grosul producţiilor de pe piaţă”; „două filme străine deopotrivă puternice şi înfiorătoare: „De partea cealaltă”, al regizorului german de origine turcă Fatih Akin, şi „Patru luni, trei săptămâmni şi două zile”, al regizorului român Cristian Mungiu”; „mai recent, „I”ve loved you so long”, deşi captivant, a fost îmblânzit şi în cele din urmă compromis de partea de final şi, prea des în acest an, poveştile puternice au părut să ezite şi să îşi piardă suflul”; „au fost cazuri, de-a lungul anului, în care un vehicul gâfâitor a fost eclipsat de starul de pe generic: Daniel Craig a fost mai dur decât „Partea lui de consolare”, Robert Downey, Jr a zâmbit posomorât spre neghibia „Omului de oţel”, iar Mickey Rourke a imobilizat „The Wrestler” la podea”. „Ceea ce ne lasă faţă în faţă cu singurul film american al anului care şi-a urmat pledoaria imaginativă până la ultimul bip. Spre bucuria de nedescris a fanilor şi a copiilor, a tras cu ochiul spre un viitor sufocat de gunoi, în timp ce omagia, afectuos, strălucirea filmelor din trecut. Să-l salutăm, cu toţii, pe «Wall-E»”.
mitut claudiu adrian a zis,
ianuarie 7, 2009 la 10:00 pm
Ma numesc Mitut Claudiu Adrian si vreau in primul rand sa va multumesc pentru ca va implicati in comunitate.Este benefic si important pentru fiecare institutie si persoana sa aiba astfel de actiuni.In acest sens,un aspect important il reprezinta partea de mediu,presiunea mare asupra naturii.
Ma bucur ca a inceput si la noi “marketingul verde”,sensibil la problemele mediului.Daca as avea si eu putere financiara,as face tot atatea proiecte sau chiar mai multe(in special de impaduriri).Dar aceasta nu ma descurajeaza.Am 20 ani,sunt student,anul 2,la Geografia Mediului si am facut o obisnuinta si o pasiune din a invata oamenii,printre altele,sa respecte natura.Conteaza imens si exemplul personal.Eu am crescut la tara,unde sunt paduri cat vezi cu ochii,e aer curat;izvoare reci,poieni frumoase,fructe din belsug,zapezi adevarate,foarte putine masini(stau la munte,in jud. Valcea,depresiunea Lovistei,poalele Fagarasului).Cu timpul a inceput sa-mi placa geografia,apoi am fost receptiv la problema climatologica,ecologica si de mediu.Tot liceul am invatat foarte bine,am participat la zeci de concursuri si olimpiade.Cele mai dragi sunt cele nationale,la geografie.In 2007,in clasa a 12-a am luat mentiune pe tara la geografie.Deci vorbesc in cunostiinta de cauza,cunosc foarte bine limitele naturii,chiar daca e “aparent” un sistem autoreglabil.Dar altceva conteaza,nu trebuie sa avem doctorate in geografie,pentru a stii ca:daca plantam copaci vom imbunatati calitate aerului prin aport de O2,ca defrisarile fac ravagii pe orice component de mediu(temperaturi mai mari,alunecari de teren,inundatii),ca doar recicland putem avea o presiune mai mica asupra rezervelor si putem obtine o dezvoltare durabila.
Noi dintotdeauna am trait in armonie cu natura,ea ne-a fost casa si masa,ea ne-a protejat.Toate asezarile sunt pe un curs de apa,si multe langa paduri.Avem nevoie de ea,dar si ea are nevoie de noi.Ne ferim sa mancam alimente alterate,dar trebuie sa ne gandim ca mai intai de toate,noi tarim cu O2(aer),care trebuie sa fie suficient si in conditii bune,adica “nealterat” de poluanti(oxizi,sulfati,azotati,metan,pulberi,funingine).Sunt multe aspecte la care sa ne gandim si poate apoi ne reconsideram felul de viata si,poate vom planta mai multi copaci,si vom incepe sa reciclam.Problemele sunt compexe,la nivel global,si va fi o provocare imensa pentru omenire sa amelioreze impactul ei fantastic asupra mediului natural.Eu sunt optimist si cred ca vom ajunge candva la un echilibru.
Pana atunci,trebuie sa facem ce spunem si sa spunem ce facem,adica sa nu fim ipocriti,ci sa facem ceva cu adevarat.Cine nu isi doreste sa traiasca intr-o lume mai curata,mai plina de verdeata si cu un aer mai proaspat?Toti.Atunci trebuie sa trecem la treaba,in folosul nostru,al generatiilor urmatoare,si cel mai important,al raiului care se numeste Terra.De Craciun puteti cumpara brazi la ghiveci pe care sa ii plantati apoi in fata casei sau blocului.E ca si voluntariatul(am fost voluntar la Asociatia Sibiu Capitala Culturala Europeana-CCE 2007).Te simti mai bine,castigi incredere si oferi beneficii tuturor.Eu intotdeauna voi incerca sa invat oamenii ca face parte din fiinta noastra sa avem grija de natura.Nu ne-am nascut in mall-uri si autostrazi,ci ne tragem si traim pe baza mediului inconjurator.
Am scris la companii mari,pe care le-am rugat sa roage angajatii sa planteze copaci,sa recicleze,etc.Am cerut informatii de la Ministerul Agriculturii.Ministerul Mediului despre proiecte si programe(impaduriri,irigatii,desertificare,seceta,campanii de reciclat,etc);le-am dat idei,sfaturi,mi-am exprimat ingrijorarea.Am strans personal in jur de 400 kg de hartie,pe care am donat-o Copacului de hartie-28 de copaci.Am plantat la tara cu tatal meu sute de copaci.Vreau sa adun toata hartia si plasticul din caminul meu si sa o duc la reciclare(ma voi ocupa personal in timpul liber).Castigand un concurs despre U.E. am fost la Bruxelles,in ianuarie 2008,la Comisie si Parlament,unde am pus problema mediului-am aflat cate ceva despre intentiile U.E. si ale Comisiei.Ma voi stradui sa bat la cap primarii sa contracteze firme de salubrizare serioase care sa colecteze selectiv si sa recicleze deseurile.Desigur ca nu e usor ,dar trebuie facut.Daca iti intra in obisnuinta ti se pare un lucru firesc.Sunt la curent cu tot ce tine de mediu,orice proiect de oriunde si sunt convins ca voi reusi sa fac cat mai multe.Deja,oamenii cand ma vad,zic:”baiatul cu reciclarea” si ma admira.
Daca ar fi nevoie as bate din poarta in poarta si as invata pe toti cum putem trai mai bine.As cumpara milioane de pomi si i-as planta,as convinge oamenii ca e usor,bine si frumos sa reciclezi.Am constatat o lipsa mare de educatie ecologica,care are multe cauze.Dar,cu timpul,daca oamenii au exemple pozitive si proiecte concrete implinite,lucrurile vor progresa inspre bine.Nu avem dreptul in primul rand sa ne batem joc de natura.E inuman cand merg acasa si vad Oltul,la hidrocentrale plin de peturi;cand vezi o padure doborata la pamant,un lac secat,un rau poluat,poluare peste poluare!La mine acasa a nins in fiecare an,zapezi mari si vreau ca si peste 50 de ani sa vad si sa ma bucur de aceleasi zapezi.Noi nu avem voie sa intervenim asupra naturii,nu ne putem juca de-a Dumnezeu,suntem mici si doar o farama in trecerea timpului si imensitatea Universului.Nu suferim doar noi din cauza poluarii si a nesimtirii multora dintre oameni,ci sufera si animalele,pasarile,apele,padurile,pestii,aerul,si in ultima instanta tot Globul.Bucurestiul,de exemplu e un oras foarte murdar si poluat;iar acest lucru afecteaza pana si turismul.Sa nu mai spunem ca toate apele menajere si unele industriale se varsa direct in Dambovita si in Dunare,periclitand masiv conditiile de viata.Nu trebuie sa acceptam asa ceva.Sunt multe,multe probleme;orice activitate umana polueaza,creeaza impact antropic.Si ceea ce e numit de media ecologic,nu inseamna ca este natural si nedaunator mediului 100%,de aceea trebuie sa ridicam standardele continuu si sa evoluam in continuare.Este o nebunie curata sa stam cu mainile in san.Impactul omului asupra mediului e indiscutabil si evident pentru oricine.Cineva imi spunea:”viitorul e reflexia prezentului,asa ca succesul e inevitabil pentru mine”.Sunt convins ca acest succes se va repurta si asupra mediului.Reciclarea e cuvantul cheie.Uitati-va in jur;trebuie verdeata-mai multe paduri,mai putina energie consumata,mai putina poluare,iar natura nu are nevoie de gunoaie.Si toti vom avea de castigat.Deja veti fi facut un lucru bun daca veti da si colegilor dvs. sa citeasca mesajul meu.Noi,locuitorii Romaniei avem si darul de a construi lucruri frumoase.Fiti convinsi!
Va rog sa faceti tot ce tine de mediu(sa plantati copaci mai ales in zonele urbane,care sa absoarba noxele si sa curete aerul);va urez mult succes si spor la treaba pe viitor pentru alte programe concrete!
Cu admiratie,
Mitut Claudiu
Adrian