Catalin Sturza’s Weblog

Într-o scrisoare din 1935 către Arthur Greevs, C.S. Lewis povesteşte despre un băieţel de cinci ani, pe nume Michael, care a rămas, împreună cu mama lui, la locuinţa familiei Lewis pentru mai bine de o lună. Doamna Moore, care a locuit alături de familia Lewis timp de 30 de ani, îi citea lui Michael din cărţile unei autoare pentru copii, Beatrix Potter. Episodul e comentat de Peter J. Schakel în „Imagination and the Arts in C.S. Lewis: Journeying to Narnia and Other Worlds”. Lewis scrie: „Îţi vine să crezi că acelui copil nu i se citise sau spusese, în viaţa lui, o poveste de către mama sa?  Nu vreau să spun că micuţul fusese neglijat de către mama lui: avea parte de cea mai bună îngrijire, mâncare şi de cele mai bune haine”. Ce se va întâmpla, aşadar, cu tânăra generaţie? „Au fost trataţi cu atâta indulgenţă şi, totuşi, cu aşa puţină afecţiune, cu aşa multă ştiinţă şi aşa puţină înţelepciune maternă. Nici o singură poveste, nici o singură poezioară pentru copii!”.

Şi copiii zilelor noastre au, în general, haine şi mâncare, şi nu vorbesc doar despre copii românilor din Spania şi din Italia. Sunt trataţi cu indulgenţă şi compasiune: deplângem profesorii prea duri, lipsa părinţilor plecaţi să muncească, programa prea încărcată, trauma examenelor de capacitate şi de bacalaureat. La rigoare, aceşti copii surmenaţi ajung încă din clasa a şaptea olimpici la matematică şi la chimie. Spre deosebire de copiii din anii ’30-’40, puştii pe care-i avem sub ochi trăiesc înconjuraţi de ficţiuni: „Din dragoste”, „Schimb de mame” şi tone de sitcom-uri şi de telenovele. Însă basmele şi poezioarele nu încap în ecuaţie. Cel mult, apar sub formă de surogat, „Hercules: The Legendary Journeys”, care ne învaţă că eroii mitologiei greceşti merg la sala de fitness şi vorbesc cu accent american. Basmele autentice şi, mai târziu, poveştile autentice, de la Mark Twain la Borges şi Kundera, nu au ce căuta în reţeta fast-food. Copiii anilor ’30 erau subnutriţi, din punct de vedere al imaginaţiei. Asta însemna o generaţie de indivizi sărăciţi spiritual, care vor duce existenţe sărace şi nu vor putea, niciodată, să asimileze ceea ce le oferă viaţa. Copiii noştri sunt, dimpotrivă, îmbuibaţi cu e-imaginaţie, producţii pline de conservanţi, artificiale, din categoriile b,c,d… Alimente lipsite de valoare nutritivă şi de calorii, umplu mintea până la saturaţie fără s-o hrănească. Ce se va întâmpla cu aceşti puşti flămânzi, însă cu capetele mereu gata să explodeze? Ce-ar putea ei să înţeleagă, în afara nevoii de bani, pentru a cumpăra telefoane contrafăcute ca-n filmele cu James Bond, şi a ciclului acasă-serviciu, acasă-serviciu?