Deschid, entuziast, un comunicat de presă intitulat „Întoarcerea regelui, pe TVR1”. Aş strâmba din nas, ce-i drept, să revăd versiunea scurtă, cinematografică, după excepţionala ediţie extinsă de 4 ore şi 11 mnute de pe DVD; cu 50 de minute lăsate pe afară, „Întoarcerea regelui” pe care presupun c-ar difuza-o TVR-ul e cu totul alt film, mult mai sărăcăcios.
Una peste alta, însă, ca fan al trilogiei lui Peter Jackson, m-aş sacrifica, sigilând casa pentru încă o vizionare a ediţiei scurte. Dar, în interiorul comunicatului, scrie: „Realizatoarea TVR Camelia Csiki le propune telespectatorilor TVR 1, miercurea asta, un film documentar despre povestea Regelui Mihai, legată de Castelele Peleş şi Pelişor, dar şi de Nunta de Diamant, care a avut loc în această vară. Filmul porneşte de la redobândirea Castelelor Peleş şi Pelişor, exact la 60 de ani de când Regele a fost obligat să abdice, prezentându-ne totodată şi derularea Nunţii de Diamant” etc.
Castelul Peleş vs Minas Tirith, Pelişor vs Osgiliath, Regele Mihai vs „Întoarcerea regelui”?! Voi, oameni care citiţi cărţi, cât veţi mai putea răbda? Tolkienişti, puneţi mâna pe dicţionare, umpleţi-vă desagii cu bun-simţ şi haideţi să le explicăm. Dragi producători TV (documentarul chiar se numeşte „Întoarcerea regelui”, nu e vina vreunui P.R.), dragi jurnalişti, dragi critici literari, dargi oameni care mutilaţi după cum aveţi chef ceea ce vă trece pe la ureche. Pentru a folosi un titlu, chiar şi atunci când acesta începe să intre în uzul comun, trebuie să existe un oarecare paralelism între povestea originală şi contextul peste care cârpeşti titlul respectiv. Nu e de ajuns că Aragorn II, fiul lui Arathorn II, se intitulează rege şi că Mihai I, fiul lui Carol II se intitulează şi el rege. Trebuie să existe şi un paralelism între poveşti sau între destinele personajelor.
Aragorn şi Mihai? Două evoluţii la poli opuşi. Aragorn e în tinereţe un pribeag, însă destinul său îl aduce pe tronul Gondorului, ca urmaş de drept al lui Isildur; pentru a-l ocupa, va trebui însă să lupte din greu. Mihai e rege în tinereţe, însă destinul îl transformă în pribeag pentru tot restul vieţii; renunţă fără nici o luptă la tron.
Apoi, proporţiile trebuie păstrate. Aragorn este un erou de legendă al vremurilor apuse, „o imagine a măreţiei Regilor Oamenilor [ce va dăinui] în slavă neumbrită până la destrămarea lumii”. E un monarh luminat, un luptător şi un strateg fenomenal, un bărbat drept, o lumină pentru întreaga istorie a oamenilor, înainte de începutul istoriei. Aragorn va îndrepta greşeala lui Isildur şi va şterge păcatele străbunilor săi, reunind regatele oamenilor. Mihai este ultimul rege al unei dinastii cândva glorioase, un personaj ce a părăsit, în grabă, o ţară învinsă şi ciopârţită. Comparaţia cu Aragorn anulează orice scuză istorică pentru Mihai, ce înseamnă al Doilea Război Mondial şi Partidul Social-Democrat din 1948 faţă cu ameninţarea Mordorului în plină forţă, de la sfârşitul Celui de-al Treilea Ev?
Veţi spune că Aragorn e un personaj de ficţiune şi că „Întoarcerea regelui” nu e, în definitiv, decât un roman fantasy. Cum să compari un personaj de ficţiune înzestrat cu atribute de basm cu un rege al României contemporane? Tocmai, e exact ceea ce încerc şi eu să vă spun.
Pentru a putea folosi, în sfârşit, titlul unei cărţi pe un corp nou şi străin, respectivul titlu trebuie să se potrivească la corpul cel nou. Spre deosebire de Aragorn-ul din poveste, Mihai nu se întoarce, de fapt, nicăieri. Documentarul foloseşte un titlu cunoscut pentru a atrage publicul. Însă, vai, ce dezamăgire te cuprinde când afli că sub cele două cuvinte magice, „întoarcerea” & „regelui”, se ascunde o producţie de casă a TVR!
