Catalin Sturza’s Weblog

Internetul răspândeşte informaţia, viaţa vedetelor oferă pilde pentru publicul larg. Pildele pe Internet cu vedete sunt noua prăjitură-spam, numai bună pentru a vârâ în ea un răvaş pseudo-creştin. Ceea ce urmează e terifiant. Nu e nimic de râs.

Pretinşii creştini care au descoperit că net-ul şi vedetele pot fi obligate să funcţioneze laolaltă pentru a le purta mesajele intimidante sunt mânaţi, cum altfel, de bune intenţii. Fac lucrarea Domnului salvând suflete de păcătoşi.

 De această dată, problema păcătoşilor de internauţi e respectul faţă de cele sfinte. „Scrie în Biblie (Galateni 6:7): «Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semanat omul, aceea va şi culege»”, ne educă mesajul spam. „Sandi, s-o asculţi pe mămica” s-ar putea să nu fie însă un îndemn suficient pentru aceşti rătăciţi. Aşa că, pentru a le băga minţile în cap, trebuie scuturaţi şi speriaţi bine cu câteva exemple atroce. Iată, aşadar, „povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul”.

„John Lennon (cântăreţ): Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: «Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur». Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Iisus Christos, a fost împuşcat de şase ori”; „Tancredo Neves (preşedinte al Braziliei): În timpul campaniei prezidenţiale, acesta a declarat că, dacă ar obţine 500.000 de voturi din partea partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărta de la Preşedinţie. Bineînţeles, a obţinut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de a deveni preşedinte, apoi a murit.”; „Cazuza (compozitor, cântăreţ şi poet bi-sexual): În timpul unui spectacol în Canecio (Rio de Janeiro), în timp ce îşi fuma ţigara, a pufăit fumul în aer şi a spus: «Doamne, asta e pentru tine». A murit la vârsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, într-un fel groaznic”; „Marilyn Monroe (actriţă): A fost vizitată de Billy Graham, în timpul unei reprezentaţii a unui spectacol. Acesta a declarat că Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice. După ce a ascultat ceea ce a avea de spus Predicatorul, ea a replicat: «N-am nevoie de Iisus al tău». O săptămână mai târziu, a fost găsită moartă, în apartamentul ei”.

Şi tot aşa, cu o listă de celebrităţi care-i mai cuprinde pe Bon Scott, pe Christine Hewitt şi pe constructorul vasului Titanic. Acesta din urmă ar fi fost pedepsit prin scufundarea transatlanticului, cu trei mii de oameni la bord, pentru declaraţia „Nici chiar Dumnezeu nu-l poate scufunda”. Cel mai înfiorător exemplu nu are, însă, un protagonist VIP. O tânără oarecare s-a urcat în maşina unor prieteni aflaţi, desigur, în stare de ebrietate. „Mama a însoţit-o până la maşină şi, îngrijorată de starea în care se aflau prietenii ei, i-a spus, ţinând-o de mână pe fata care se aşezase în maşină: «Fiica mea, mergi cu Dumnezeu şi fie ca El să te apere». Aceasta a răspuns: «Poate doar dacă El (Dumnezeu) merge în portbagaj, pentru că aici, inauntru, … e deja plin». Peste câteva ore, a sosit vestea că tinerii au fost implicaţi într-un accident mortal, toţi au murit, maşina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masină fusese, însă, în mod surprinzător, portbagajul era intact. Poliţia a declarat că nu vedea în ce mod a putut rămane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, în portbagaj au găsit un carton de ouă, iar ouale erau toate întregi”.

Pentru aceşti predicatori cu balanţa dreptăţii în mână, este absolut firesc să-i atribuie divinităţii cruzimea de a pune la cale execuţii sadice, în stilul mafiei care aruncă peste gard limba turnătorului, pentru a pedepsi afirmaţii lăudăroase. Un poet se stinge în chinuri de nedescris pentru că i-a adus Domnului o ofrandă hipiotă. O vedetă de cinema dă colţul subit pentru că i-a râs în nas unui predicator fanatic, ce se pretindea mesager divin. Trei mii de oameni nevinovaţi trebuie să moară, îngheţaţi şi înghiţiţi de apele oceanului, pentru că un antreprenor s-a lăudat că a construit un vas indestructibil. Şi, cel mai rău, o tânără oarecare este zdrobită într-un accident rutier cumplit pentru un răspuns glumeţ al cărei sens este, în definitiv, „aici e atât de aglomerat, încât n-ai loc să arunci un ac”.

Neoprotestanţii spamaioţi n-au nici simţul limbii, nici pe cel al umorului. În schimb au o plăcere sadică de a descrie, cu lux de amănunte, cum au murit păcătoşii cei blasfemiatori. Iehova pe care-l predică nu e nici măcar Dumnezeul vechiului testament, care-l pune la grea încercare pe Iov. E un zeu rău, un Quetzalcoatl care cere în fiecare zi victime omeneşti. O divinitate după chipul şi asemănarea unor fanatici pseudo-creştini.

Dacă lămpile vi s-au aprins şi raţiunea vă spune că ceva nu e în ordine, mesajul stăpâneşte, până la sfârşit, mijloacele de a vă convinge totuşi să trimiteţi viermele catehetic mai departe. „Dacă ar fi fost o glumă, ai fi trims-o tuturor. Ai curajul să trimiţi acest mesaj? Eu mi-am îndeplinit menirea, a spus Iisus. «Dacă îţi este ruşine cu mine, şi mie îmi va fi ruşine cu tine în faţa Tatălui meu»”. Mai întâi, provocarea: n-ai curajul să fii cu adevărat creştin! Apoi spaima şi intimidarea: vei fi lăsat pe afară, şi noi o ştim, pentru că vorbim în numele lui Iisus. Îmi pare rău că nu cunosc un citat în care Iisus spune ce-or să păţească ventrilocii care îi folosesc cuvintele şi pretind că ştiu ce se va întâmpla la judecata finală. Cu siguranţă, însă, într-un asemenea citat n-ar avea cum să fie vorba despre un cofrag de ouă păstrate, demonstrativ, intacte prin voinţă divină în portbagajul unei maşini transformate în capcană mortală macabră pe autostradă.